Climatizare modernă,  aproape invizibilă, în locuințe: confort premium, fără unități la vedere

În proiectele rezidențiale contemporane, estetica a devenit o cerință tehnică, nu doar un moft. Un sistem de climatizare “aproape invizibil” înseamnă, de fapt, un ansamblu în care echipamentele rămân ascunse în tavanul fals sau în spații tehnice, iar în camere se văd doar elemente discrete: fante liniare foarte înguste, integrate în tavan și vopsite la culoarea finisajului.

Această abordare este aleasă frecvent atunci când:

• se urmărește un interior curat (fără aparate pe pereți),
• există tavan fals disponibil (total sau parțial),
• se dorește distribuția uniformă a aerului, fără “jet” direct,
• se dorește zonare mai fină (camere cu utilizări diferite: living, dormitoare, birou).
  
  
  

Cum arată, concret, o soluție invizibilă

Un sistem rezidențial de acest tip are trei straturi:

1. Unitate interioară ascunsă (de obicei unitate de tip duct)
   Este montată în tavan fals (hol, dressing, baie tehnică) sau într-o zonă de servicii. Poate fi parte dintr-un sistem multi-split ductat sau dintr-un sistem VRF (în funcție de complexitate și zonare).
2. Tubulatură de distribuție (dimensionată și echilibrată)
   Traseele sunt de obicei scurte în rezidențial, dar chiar și aici geometria (coturi, ramificații, reducții) influențează debitele, zgomotul și eficiența.
3. Elemente terminale slim: fante liniare / difuzoare încastrate
   Aici intră în scenă grilele/difuzoarele liniare integrate în tavan, care “închid” estetic proiectul.
   
   ‍

De ce unitatea de tip duct(inclusiv VRF ductat) este baza corectă pentru “invizibil”

Soluțiile ductate sunt gândite pentru integrare arhitecturală: unitatea rămâne ascunsă, iar aerul este livrat prin fante poziționate logic. În zona de VRF, producătorii au game “concealed duct” tocmai pentru scenarii în care echipamentul nu trebuie să fie vizibil.

În practică, diferența se simte în:

• distribuție mai uniformă în încăpere (dacă fantele sunt dimensionate corect),
• flexibilitatea poziționării (nu ești “legat” de un perete anume),
• integrare estetică în tavan.
  ‍

Elementul vizibil care decide tot: grile slim pentru climatizare (ex. Ergovent CONDI 150/160)

Pentru climatizare (răcire/încălzire), elementul terminal trebuie ales cu grijă: debitele sunt mai mari decât la simpla ventilație, iar la răcire apare tema condensului.

Un exemplu relevant este ERGOVENT LINEO PRO CONDI 150/160, listat ca difuzor liniar pentru climatizare/ventilație, în configurație de 3 fante, cu conexiuni de 150 mm sau 160 mm.
În ofertări și liste comerciale apare explicit configurația de tip 3 slots x 1000 mm x 20 mm, cu plenum izolat (EPP) pentru varianta CONDI 160.
‍

De ce contează plenumul izolat la răcire

La răcire, suprafețele și volumele cu temperatură scăzută pot conduce la condens în prezența umidității. În descrieri de produs pentru CONDI 160 se menționează plenumul izolat (EPP) și rolul lui în reducerea riscului asociat condensului.
‍

Poziționarea fantelor: confortul depinde de amplasare

În locuințe, două zone sunt critice:

• patul (dormitor),
• canapeaua / zona de relaxare (living).

În instrucțiuni de instalare pentru difuzoare liniare ascunse se recomandă evitarea montajului deasupra zonelor de ședere permanentă, deoarece fluxul de aer poate fi perceput ca deranjant. Poziționarea fantelor trebuie proiectata astfel încât:

• fluxul de aer să nu fie direcționat direct către corp,
• distribuția să fie difuză și uniformă,
• viteza aerului în zona ocupată să rămână confortabilă.
  
  ‍

Zgomotul poate fi excelent sau poate deveni o problemă

Da, zgomotul este o temă reală în sistemele ductate. Există două componente diferite:

1) Zgomotul unității interioare

Multe unități ductate au niveluri acustice competitive în trepte joase/medii (în jurul a ~26–33 dB(A) în anumite regimuri, în funcție de model).

2) Zgomotul sistemului de distribuție

Aici apar cele mai multe neplăceri în rezidențial:

• viteză prea mare în tubulatură sau în fante → poate crește zgomotul și pierderile de presiune;
• presiune statică “forțată” (rezistență mare în rețea) → sistemul poate deveni mai zgomotos și mai ineficient;
• dilatări/contractări ale tubulaturii la schimbări de temperatură → pot apărea pocnituri/bătăi, mai ales dacă montajul nu este corect;

Concluzie practică: unitatea poate fi foarte silențioasă, dar rețeaua (tubulatură + plenumuri + fante) decide rezultatul final. În rezidențial, acustica bună se obține prin dimensionare corectă, trasee curate și detalii de montaj.
‍

Presiunea statică (Pa) explicată simplu: “rezistența” pe care o vede ventilatorul

Presiunea statică înseamnă rezistența la trecerea aerului prin:

• tubulatură,
• coturi,
• ramificații,
• plenumuri,
• fante/difuzoare.

Cu cât rezistența este mai mare, cu atât ventilatorul trebuie să lucreze mai mult. Surse de specialitate pentru piața de instalații arată clar legătura dintre presiune statică incorectă și efecte precum zgomot crescut, consum mai mare și uzură.

‍

Importanța proiectării: diferența dintre “arată bine” și “funcționează impecabil”

Într-un sistem invizibil, proiectarea nu este opțională. Este partea care aliniază arhitectura cu performanța și previne probleme tipice: zgomot, curenți supărători, diferențe de temperatură, condens sau acces dificil la mentenanță.

Proiectarea corectă înseamnă, în practică:

• calcul de necesar (răcire/încălzire) pe camere și scenarii reale (vitrări, orientări, ocupare),
• alegerea unității ductate în funcție de debit și presiune statică disponibilă,
• dimensionarea tubulaturii și a plenumurilor pentru pierderi mici,
• alegerea și poziționarea fantelor în funcție de geometria camerei,
• strategie de retur (ca să nu apară “șuierat” sau dezechilibru de presiune),
• detalii pentru condens și drenaj.

Configurații rezidențiale care funcționează foarte bine

1) Living open-space

• unitate ductată ascunsă în hol/dressing,
• 1–2 fante în living, poziționate pe direcția principala a volumului de aer,
• retur amplasat astfel încât să închidă circuitul aerului fără să creeze curenți în zona canapelei.

2) Dormitor

• fantă poziționată astfel încât fluxul să nu fie direct deasupra patului,
• turații joase pe timp de noapte,
• atenție la vibrații/transmisie în gips-carton.
  ‍

3) Mansardă / zone cu înălțime limitată

• trasee scurte și atent gândite,
• plenumuri compacte,
• acces la mentenanță planificat din faza de arhitectură.
  ‍

Checklist scurt (bun pentru discuția cu arhitectul sau instalatorul)

• Unde este spațiul tehnic pentru unitatea ductată și trasee?
• Ce înălțime utilă rămâne după tavan fals + plenum?
• Cum se realizează returul aerului?
• Cum este rezolvat condensul (izolații + drenaj + acces)?
• Ce măsuri există pentru zgomot (viteze, amortizare vibrații, detalii de montaj)?
• Unde sunt trapele de vizitare pentru filtre/drenaj?
  ‍

Concluzie

Climatizarea invizibilă într-o locuință reușită nu este doar despre ascunderea echipamentelor. Este despre o integrare coerentă între arhitectură, distribuția aerului, acustică și control. Difuzoarele slim dedicate (precum LINEO PRO CONDI 150/160, cu plenum izolat și configurație de 3 fante) sunt genul de componentă care finalizează estetic un proiect, dar performanța finală este decisă de proiectare și execuție.

‍